Descriere
„Procedurile judiciare au un impact considerabil asupra copilului, iar în situația în care sistemul juridic național nu dispune de proceduri și practici adaptate copiilor, aceștia se confruntă cu obstacole deosebite în încercarea de a-și exercita drepturile. De aceea, este important ca justiția să aibă întotdeauna în vedere interesul superior al copilului, indiferent de identitatea acestuia și de actele comise, iar sistemul judiciar și nejudiciar să fie adaptat la drepturile, nevoile și interesele specifice ale copilului.”
Prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru, Coordonator Ghid
CUPRINS
CUPRINS
Capitolul I. Documente internaționale în materia drepturilor copilului
I. Cadrul universal de protecție a drepturilor copilului 1
I.1. Idei principale 4
II. Principalele documente europene de protecție a drepturilor copilului 4
II.1. Recomandări ale Comitetului de Miniștri 5
III. Principiile generale ale protecției și promovării drepturilor copilului 6
III.1. Principiul interesului superior al copilului 6
III.2. Principiul egalității șanselor și nediscriminării 7
III.3. Principiul responsabilizării părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești 10
III.4. Principiul primordialității responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului 10
III.5. Principiul descentralizării serviciilor de protecție a drepturilor copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre
instituțiile publice și organismele private autorizate 12
III.6. Principiul asigurării unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil 12
III.7. Principiul respectării demnității copilului 12
III.8. Principiul ascultării opiniei copilului și luării în considerarea a acesteia, ținând cont de vârsta și gradul său de maturitate 13
III.9. Principiul asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică în cazul luării unei măsuri de protecție 15
III.10. Principiul celerității în luarea oricărei decizii cu privire la copii 15
III.11. Principiul asigurării protecției împotriva abuzului și exploatării copilului 16
III.11.1. Protecția copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, abandon sau neglijență, rele tratamente 16
III.11.2. Protocoalele facultative ale Convenției 17
III.12. Principiul interpretării fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie 20
Bibliografie 21
Capitolul II. Interviul copilului victimă/martor pentru proceduri judiciare – perspectivă psihologică
Cătălin Luca, Mona Maria Pivniceru 22
I. Sugestibilitatea la copil 22
I.1. Definire. Mecanisme și factori de determinanță 22
I.2. Modalități de scădere a sugestibilității la copii. Reguli de bază 27
I.3. Vârsta copilului ca factor de sugestibilitate 29
I.4. Strategii care contribuie la sugestibilitatea copilului 36
I.5. Tipuri de întrebări 47
I.5.1. Întrebările deschise 47
I.5.2. Întrebările directive 51
I.5.3. Întrebările care oferă opțiuni 54
I.5.4. Întrebările sugestive 56
II. Etapele unui interviu nesugestiv 57
II.1. Considerații generale 57
II.2. Pregătirea interviului 58
II.3. Introducerea și realizarea relației 61
II.4. Explicarea și exersarea regulilor de comunicare 63
II.5. Exersarea memoriei episodice 66
II.6. Tranziția către subiectul interviului 69
II.7. Adunarea de informații prin explorarea unuia sau mai multor incidente 72
II.8. Pauza 75
II.9. Aspecte finale și încheierea interviului 76
II.10. Abordarea de tip pâlnie și împerecherea întrebărilor pe parcursul interviului 78
III. Particularități culturale, socio economice, de etnie, religie și limbă ale copilului cu posibil impact asupra interviului 79
Bibliografie 83
Capitolul III. Ascultarea copilului în procedurile judiciare civile
Vlad Ciofu 93
I. Dreptul copilului de a fi ascultat 93
I.1. Sediul materiei 93
I.2. Semnificația juridică a noțiunii de discernământ 94
I.2.1. Semnificația juridică de discernământ în dreptul civil 94
I.2.2. Dreptul copilului de a fi ascultat. Excepții de la regula incapacității absolute 96
I.2.3. Obligativitatea ascultării copilului 98
I.2.4. Evaluarea opiniei copilului 100
II. Participarea copilului în procedurile judiciare civile 102
II.1. Ipostaze ale copilului în procesul civil 102
II.2. Capacitatea procesuală a copilului 104
III. Ascultarea copilului în procedurile judiciare civile 106
III.1. Pregătirea ascultării 106
III.1.1. Înștiințarea copilului 107
III.1.2. Locul ascultării 111
III.1.3. Participanții la procedura de ascultare a copilului 114
III.1.4. Timpul de ascultare 121
III.2. Ascultarea propriu zisă a copilului 122
III.2.1. Aducerea la cunoștință a drepturilor procesuale și pregătirea copilului în vederea ascultării 122
III.2.2. Stabilirea unei relații cu copilul 126
III.2.3. Relatarea liberă 131
III.2.4. Adresarea întrebărilor 137
III.2.5. Responsabilizare și încurajare 141
III.2.6. Încheierea ascultării 141
IV. Evaluarea ascultării copilului 142
V. Considerații finale 144
V.I. Importanța ascultării copilului 144
V.2. Necesitatea stabilirii unor bune practici în materie de audiere 145
Bibliografie 146
Capitolul IV. Audierea copilului victimă în procedurile judiciare penale
Sofia Luca 150
I. Justiția prietenoasă cu copilul 150
I.1. Necesitatea unei justiții adaptată copiilor 150
I.2. Copiii victimă în procesul penal 151
II. Persoanele chemate la audierea copilului victimă 153
II.1. Reprezentanții legali 153
II.2. Audierea prin intermediul sau în prezența unui psiholog sau a unui alt specialist în consilierea victimelor 159
II.3. Prezența la audiere a altor persoane desemnate de organul judiciar. Audierea prin interpret 165
II.4. Consiliere și reprezentare juridică 167
III. Locul unde se desfășoară audierea 172
III.1. Importanță și justificare 172
III.2. Evitarea contactului vizual dintre victimă și autorul infracțiunii 174
III.3. Incintele concepute sau adaptate audierii copiilor 175
IV. Pregătirea copilului victimă 178
IV.1. Importanța și necesitatea pregătirii copilului victimă în vederea audierii 178
IV.2. Persoanele responsabile de pregătirea copilului în vederea audierii 180
V. Pregătirea profesionistului care realizează audierea copiilor victime 185
V.1. Pregătirea profesională specializată a profesionistului și pregătirea procedurii de audiere 185
V.1.1. Pregătirea profesională specializată a persoanei care realizează audierea 186
V.1.2. Pregătirea profesioniștilor în vederea recunoașterii victimelor cu nevoi specifice de protecție 190
V.2. Pregătirea profesionistului în vederea audierii victimei copil 192
V.2.1. Planificarea audierii 192
V.2.2. Identificarea și evaluarea nevoilor victimei și luarea măsurilor de protecție 194
V.2.3. Alegerea momentului audierii 201
V.2.4. Întocmirea planului de ascultare a victimei 202
VI. Audierea propriu zisă 203
VI.1. Dreptul copilului de a și exprima opinia 203
VI.2. Etapele audierii propriu zise 207
VI.2.1. Stabilirea relației de încredere 207
VI.2.2. Furnizarea de informații privind scopul audierii, drepturile specifice și etapele de derulare a acesteia 210
VI.2.3. Prezentarea regulilor de desfășurare a audierii 211
VI.2.4. Relatarea liberă. Etapă cheie a audierii 213
VI.2.5. Etapa adresării de întrebări 215
VI.2.6. Realizarea echilibrului dintre drepturile victimei și ale inculpatului pe parcursul audierii 218
VI.2.7. Durata audierii și pauzele de pe parcursul acesteia 221
VI.2.8. Încheierea audierii 222
VII. Consemnarea celor declarate de persoana vătămată 223
VII. Garanții procedurale pentru victimele infracțiunilor 226
VIII. Concluzii 229
Bibliografie 229
Capitolul V. Audierea copilului martor în procedurile judiciare penale
Sofia Luca 235
I. Situația copilului martor în procedurile judiciare penale 235
II. Procesul de pregătire a audierii copilului martor 238
II.1. Pregătirea profesională specializată a profesionistului 238
II.2. Planificarea procedurii de audiere 239
II.2.1. Persoanele chemate la audierea martorului copil 240
II.2.2. Evaluarea capacității martorului de a depune mărturie 243
II.2.3. Luarea în considerare a măsurilor de protecție a martorilor copii 244
II.2.4. Măsuri și proceduri speciale pentru obținerea mărturiei copilului. Alegerea momentului și locului audierii. Înregistrarea declarației 248
II.2.5. Întocmirea planului de audiere 253
II.2.6. Pregătirea martorului copil în vederea audierii 254
III. Audierea propriu zisă a copilului. Fazele audierii 256
III.1. Fazele audierii propriu zise 256
III.1.1. Stabilirea relației de încredere 257
III.1.2. Prezentarea și explicitarea regulilor procedurale, a drepturilor și obligațiilor 260
III.1.3. Prezentarea și explicitarea regulilor de interviu 263
III.2. Etapa relatării libere. Debut și metode de susținere 264
III.3. Etapa întrebărilor 265
III.4. Finalizarea interviului 268
III.5. Consemnarea declarației martorului copil 270
IV. Concluzii 272
Bibliografie 273
Capitolul VI. Audierea copilului în conflict cu legea penală
Daniel Mirăuță 276
I. Introducere 276
II. Definirea unor noțiuni 281
II.1. Vârsta răspunderii penale 281
II.2. Relevanța stării de minorat asupra aplicării unei proceduri speciale 283
II.2.1. În faza de urmărire penală 284
II.2.2. În faza judecății 284
II.2.3. Garanție procesuală necondiționată 285
II.3. Prezumția de minoritate 285
II.4. Minorul cu vârstă mai mică de 14 ani 286
II.2. Noțiunea de audiere 288
II.3. Profesionistul care conduce audierea 290
III. Cadrul legal național și internațional 290
IV. Scopul audierii 292
V. Caracterul special al procedurii de audiere a copilului în conflict cu legea penală 292
V.1. Justificarea unei proceduri speciale 293
V.2. Nevoia unei justiții mai prietenoase cu copiii 293
VI. Pregătirea audierii de către organul judiciar 295
VI.1. Specializarea organului judiciar care realizează audierea 295
VI.2. Specializarea judecătorului 296
VI.2. Pregătirea audierii și studierea materialelor scrise 298
VI.2.1. Planul de audiere 298
VI.2.2. Obiectivele audierii 298
VI.2.3. Studierea pieselor scrise 299
VI.2.3.1. Studierea dosarului cauzei 299
VI.2.3.2. Referatul de evaluare 299
VI.2.3.3. Alte acte 301
VII. Momentul audierii 302
VII.1. Obligativitatea audierii în cadrul procedurilor fondului cauzei 302
VII.2. Obligativitatea ascultării în cadrul unor proceduri auxiliare fondului cauzei 304
VII.3. Impedimente legale privind audierea 307
VII.3.1. Refuzul de a fi audiat sau dreptul la tăcere 307
VII.3.1.1. Modalități de exprimare a refuzului de a fi audiat 307
VII.3.1.2. Revenirea asupra refuzului de a fi audiat 308
VII.3.2. Motive medicale 309
VII.3.3. Interdicția reaudierii 310
VIII. Locul audierii 311
VIII.1. Varietatea locurilor audierii 311
VIII.2. Nepublicitatea ședinței de judecată 313
VIII.2.1. Conținutul garanției nepublicității ședinței de judecată 313
VIII.2.2. Justificarea nepublicității ședinței de judecată 313
VIII.2.3. Excepții de la nepublicitatea ședinței de judecată 315
VIII.3. Îndepărtarea din sala de judecată a copilului în conflict cu legea penală 317
VIII.4. Climatul locului audierii. Adaptarea locului audierii 317
VIII.5. Folosirea mijloacelor tehnice 319
VIII.5.1. Audierea prin videoconferință 319
VIII.5.1.1. Cazuri în care este posibilă audierea prin videoconferință 319
VIII.5.1.2. Avantajele și dezavantajele audierii prin videoconferință 320
VIII.5.2. Înregistrarea declarației 321
IX. Persoane care participă la audierea copilului în conflict cu legea penală 322
IX.1. Direcția generale de asistență socială și protecție a copilului 322
IX.2. Serviciul de probațiune 323
IX.3. Persoanele responsabile de creșterea minorului 324
IX.3.1. Principiul citării persoanelor responsabile de creșterea minorului atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății 324
IX.3.2. Persoanele responsabile de creșterea minorului 325
IX.3.3. Limite ale obligativității citării persoanelor responsabile de creșterea minorului 327
IX.3.4. Rațiunea obligativității citării persoanelor responsabile de creșterea minorului 328
IX.4. Prezența apărătorului 331
IX.5. Prezența interpretului 334
IX.6. Prezența unui psiholog 335
IX.7. Permiterea prezenței și a altor persoane 335
X. Limbajul audierii și comunicarea dintre organul judiciar și persoana audiată 335
X.1. Limbajul audierii 335
X.1.1. Principiul asigurării participării efective a minorului la procedura care îl privește 336
X.1.2. Legătura psihologică dintre organul judiciar și minor 338
X.1.3. Celeritatea procedurilor 340
XI. Audierea propriu zisă 341
XI.1. Comunicarea scopului întrevederii 341
XI.2. Identificarea minorului 342
XI.3. Aducerea la cunoștință a acuzației 343
XI.4. Comunicarea drepturilor și a obligațiilor 343
XI.4.1 Drepturile generale specifice calității de suspect sau inculpat 343
XI.4.2. Drepturi specifice calității de suspect sau inculpat minor 345
XI.4.3. Obligații procesuale impuse minorului 345
XI.4.4. Informarea scrisă 346
XI.4.5. Informarea persoanelor responsabile de creșterea minorului 346
XI.5. Relatarea liberă 347
XI.6. Întrebările 348
XI.7. Consemnarea declarațiilor 350
XI.8. Alte reguli procedurale privind audierea 352
XI.9. Tactica de audiere în cazul existenței mai multor acuzați 353
XII. Audieri speciale 354
XII.1. Audierea în cazul procedurii recunoașterii învinuirii 354
XII.2. Audierea unor categorii speciale de copii aflați în conflict cu legea penală 356
XIII. Evaluarea audierii 357
Bibliografie 358